CAND NOAPTEA SE ASTERNE CU STELE ZECI SI MII,SUSPINE SI DURERE-N ADANCUL INIMII,ADORM CU TINE-N GAND SI UIT DE RESTUL LUMII,IAR TOT CE AM TRAIT INCERC SA DAU UITARII.REGRET ACUM GRESELI DIN VIATA ANTERIOARA,E CA UN CANTEC TRIST CANTAT DE O VIOARA,IAR TOT CE SIMT ACUM,E TOT CE MA-NCONJOARA,MIROSUL PRIMAVERII,PLIMBARILE PE-AFARA,ADEVARUL VISELOR,REALITATEA GOALA
NIMIC NU E CA LA-NCEPUT,SAU CUM ERA ODATA,PUSTIETATE-NTR-UN CUVANT MI-A MAI RAMAS IN VIATA .SI-ACUM CAND DORM SI MA TREZESC RECIT ACELEASI VERSURI’CAND NOAPTEA SE ASTERNE,CU STELE ZECI SI MII,ASCULT TACEREA LUNII,BATAIA INIMII,NIMIC SI NICIODATA,NU MA VA LUMINA,CACI TOTUI TRECATOR SI-N CEA CE VA URMA,VA FI CA LA-NCEPUT.DAR NU VEI FI AMEA.
Un vis placut
Cand rasare luna,si stelele lucesc,
Cand noaptea astupa ziua,cu duhul iei ceresc,
Culeg din ea tacere,un spirit pamantesc,adorm cu el in brate,nu vreau sa ma trezesc,caci dulce-i somnu-n
Care,un vis te vindeca de dor,dar intre timp dispare,
Si te trezesti in zori,astepti cu nerabdare,sa
Vina noaptea iar,sati daruiasca visul
Ce-ti vindeca durerea,sa iti aline dorul,sati spulbere tacerea.
Un smeu
o minte ascutita,precum un sloi de gheata,
iti trebuie sa ai de vrei sa treci prin viata,
un ochi in plus in frunte,o mana protectoare,
o raza de lumina,caldura unui soare,
vegherea lunii-n noapte,cu stele-ndrumatoare,
si dragostea de suflet,ce-o porti cu tine-n gand,
amintiri,copilarie,prin ploi dese si vant,
in care ai fost mereu un inger,un smeu tinut in vant
cu a lui mandrie,spre cer alergand.
Amintiri...
Imi aduc aminte unul dintre visele in care eram doar noi doi,plimbandu-ne prin parcul batran,pe cararile cu-artari,prin trandafirii infloriti si razele de soare,pe-ntinsele campii, prin norii de zapada.era un vis aproape real,inca il mai pot simti,si ma tot gandesc ca toate acestea puteau devenii realitate daca nu plecai,da ai plecat si tot asteptam sa vi,sa te intorci la mine dar inzadar,eram doar eu singur,eu cu sperantele mele care usor se stingeau.totusi era doar un vis,tu nu erai aici,poate nici nu existai,poate erai doar ceva imaginar.dar lasand totul deoparte ma gandesc ca anii trec si eu nu miam gasit un loc in viata,sunt mereu singur si nepasator de ceea ce va urma,de ziua de maine si,totusi anii trec.........eu sunt al nimanui.
astea erau cuvintele ce le rosteam zilnic cat timp ai fost
plecata asta vara,acum sunt fericit ca esti langa mine,sunt
fericit ca ma iubesti din nou si ca esti aproape de mine.
te iubesc si credema ca nu as mai putea sa te pierd inca odata
vreau sa fi mereu langa mine.
Viseaza-ncontinuare,
Caci nu te voi trezi,
Voi fi chiar langa tine
Atunci cand tu nu sti.
Plutind incet spre soare,
Esti unicul meu cer,
Ca-n stele si in luna
m-ai invatat sa sper,
cu toate acestea draga,
in visul tau voi fi,
iti voi intinde-o mana,
si-atunci te vei trezi
privind in realitate,caci sunt
cu adevarat eu,
soptinduti la ureche
te voi iubi mereu.
Un tren lung este viata,
Ne suim in el mergand,
Fara ca sa ne dam seama
Unde am ajuns si cand.
Fericirile sunt statii unde
Stam duar un minut,
Iar durerile sunt linii,
Lungi si fara de sfarsit.
De ce ii pedepseste Dumnezeu,
Pe cei care iubesc cu suflet,
Ma-ntreb de multe ori in noapte
Si nu gasesc nici un raspuns.
Sunt prins si eu in asta,
Si de durere sunt patruns
Iar inima mi-e ca un ghimpe
Ce ma-nteapa tot mereu,
Si imi pun aceeasi intrebare,
De ce pe cei care iubesc cu suflet
Ii pedepseste Dumnezeu.
Un miracol
venit de departe,de pe alt taram
O fetita blanda,un ingeras precum o floare.
Si trebuie sa spun,caci zambetu-i departe
De mandria lui ,dar felul cum se-ncrunta,
Si rasul iei divin,obraji ,ca doi bujori,
Si ochii iei ce tin,un loc de fericire,
Un suflet prea curat,o raza de iubire,
Un gand ma fermecat
Si totusi e departe,e pe un alt taram,
Dar eu mereu voi cere un lucru-obisnuit.
zambestemi zi si noapte,
Asa sunt fericit
De ce despartire?
de ce suferinta?
De ce tocmai eu?
Dintre-atatea vieti pierdute,
din atata rau
E totul negru inainte,simt duar acei pereti
Ce ma-ngradesc in suflet,si ma apasa rau,
Pe inima ce-mi bate din ce in ce mai greu,
Imi sfasie tacerea si linistea divina,
m-arunca in pustiu,in arsita si vant,
imi spulbera privirea,si glasul ce il cant.
Adorm cu indoiala,ca am sa ma trezesc,
Visez un simplu chip,pe care il privesc,
Cum se stinge-n ceata,lasanduma sa sper
Ca nu exista-n viata decat acel mister
Ce ne-a unit odata cu dragoste si dor,
Si nu m-am mai trezit.am preferat sa mor.
Caci ce rost are viata daca nu iubesti,
Ce rost are clipa daca no traiesti,
Ce rost isi are cerul,daca nu-l privesti,
Ce rost sa mai traiesc,daca tu nu iesti.
Sunt zile-n care nu te văd,sunt nopţi când te doresc,sunt vise care le trăiesc şi nu mă mai trezesc,dar totuşi câte-odata-n zori,cu tremur de pleoape,simţind un cântec tot mai clar,al păsărilor glas, tresar din visul ce-l trăiam,tu fiind tot mai departe,un singur lucru mi-a rămas,să treacă ziua,ceas cu ceas,să te găsesc din nou, acolo unde ştiu că eşti,la noapte-n visul meu.
