in flacari si fum nergu

ma zbat si nu razbesc,

sa ies din gheara mortii

in iad sa nu pasesc

stiu,am gresit in viata,

sunt om si e firesc,

caci printre fapte bune

mai pot sa si gresesc

sunt pomenit ca sfant

atunci cand bine fac,

sunt aruncat in vant

cand nu mai vreau sa tac

nici bine dar nici rau

nu fac si-s condamnat

la chin si suferinta

la arsita din iad

si toate astea Doamne...

cand tac si nu mai fac.

Autor...Cristian Pinti

starea mea de buna stare...viata mea de plina viata,
dragostea din ea nu moare,pe furis,precum o hoata,
in suflet mi-ai intrat si-mi pare,ca te am aici ve veci,
te tin cu drag la pieptul meu,imi spui ca nu mai vrei sa pleci,
nici eu nu mi-as dori vreodata,in zori de zi sa ma trezesc,
sa stiu ca nu esti langa mine,sa nu pot chipul sa-ti zaresc
as fi nebun,as merge-n gol pe unde pasii ma gonesc,
as mai trai doar cu un scop,dorinta mea sa te gasesc.
si daca soarta va trisa,iar eu voi fi doar un hoinar...
sfarsitul ma va-nbratisa,iar dragostea-mi va fi inzadar.

      Ce poate fi mai drag decat sunetul marii,
chemarea vantului si a brizei,
glasul pescarusilor si nisipul fierbinte...
atata natura si totusi prea putina pentru 
a putea alina sufletul ce l-am daruit
din momentul in care m-am nascut
acelei mame care m-a si nascut,
Mama Natura...

     

        

Sunt purtat de valuri iar soarele ma-ncanta,
nisipul cel fierbinte,cu pielea mea se lupta

iubes culoarea apei,iubesc raza de soare,
ador sa vad in zare pescarusi in zbor,
si ma topesc de dor atunci cand m-ieste dor
cand gandul mi-e departe spre malul infinit,
spre plaja ce se-ntinde cu dune de nisip
unde piciorul meu,ar vrea din nou sa calce,
si unde briza calda,ca un magnet ma trage.
N-as mai pleca in veci de pe acest taram,
traiesc in basmul meu....
  si-aici am sa raman. 


 Cristian Pinti

ascult cum apa curge-n vai,cum fantul sufla-n codri,
privesc campia ce se usca,cum pasari despart norii,
ma afund in ganduri reci,ma las usor pe vine,
o frunza-n vant se pierde-n zari,parca ma vad pe mine,
purtat de vant,spalat de ploi, cu miere de albine...
un dulce ramas bun va spu, caci plec, spre nemurire,
am fost mereu aici cu voi,dar multi nu m-ati vazut,
acum cand nu sunt de vazut,vorbiti mereu de mine,
cat suntem sanatosi ne pasa,doar de bani si sine,
dar vine toamna peste noi,ingalbenim ca frunza,
ne ducem in pamant adanc,cu mult pamant deasupra.
si ce rost a avut...ca am avut destule...
jucam pamantul in picioare,acum e peste mine,
tu cel ce ai ramas deasupra,iubesteti clipele,
traieste cum ai de trait,caci timpul se masoara-n clipe
iar intr-o clipa-ai disparut si cand dispari...
dureaza........o vesnicie.



Cristian Pinti