ascult cum apa curge-n vai,cum fantul sufla-n codri,
privesc campia ce se usca,cum pasari despart norii,
ma afund in ganduri reci,ma las usor pe vine,
o frunza-n vant se pierde-n zari,parca ma vad pe mine,
purtat de vant,spalat de ploi, cu miere de albine...
un dulce ramas bun va spu, caci plec, spre nemurire,
am fost mereu aici cu voi,dar multi nu m-ati vazut,
acum cand nu sunt de vazut,vorbiti mereu de mine,
cat suntem sanatosi ne pasa,doar de bani si sine,
dar vine toamna peste noi,ingalbenim ca frunza,
ne ducem in pamant adanc,cu mult pamant deasupra.
si ce rost a avut...ca am avut destule...
jucam pamantul in picioare,acum e peste mine,
tu cel ce ai ramas deasupra,iubesteti clipele,
traieste cum ai de trait,caci timpul se masoara-n clipe
iar intr-o clipa-ai disparut si cand dispari...
dureaza........o vesnicie.



Cristian Pinti