DE CE NU CITIM...

De multe ori suntem pusi in situatia de a citi pentru a ne informa,informatia este de cele mai multe ori scrisa,fie ca este vorba de instructiunile de folosinta a unui produs,sau data expirarii produsului alimentar,ce contine un produs alimentar,atunci cand incheiem un contract bancar(d-astia sunt multi si cred ca toti regreta faptul ca au ignorat continutul contractului).Ne este oare lene sa ne informam?suntem prea grabiti de fiecare data?Sunt  

multe situatii in care ignorand cateva randuri scrise ajungem sa fim nervosi,stresati sau chear bolnavi.Cum ar fi sa fiti nevoiti sa folositi o toaleta publica,de fiecare data ne uitam si citind ne dam seama unde pot merge barbatii si unde pot merge femeile,cu toate ca de multe ori suntem grabiti pe bune.Nu mai vorbesc de carti,fie ele romane,fictiune,politiste,medicinale...e.t.c....carti din care ne-am putea educa.ne-am putea forma un nivel de cultura generala mai ridicat,bineinteles ca suntem multi cei care spunem ca avem scoala vietii,da,este adevarat,insa multi cei cu scoala vietii nu pot sa lege o fraza de cealalta iar cuvintele ce le rostesc sunt un fel de salata gramaticala"CARE ESTE".Hai sa nu ne mai fie atat de lene cand vine vorba de citit cateva randuri.Lenea pentru a citi este si un motiv pentru care postarile mele sunt cat se poate de sumare.

stau in barul favorit,la masa favorita iar favorita mea ospatarita imi aduce ceaiul putin caldut si il aseaza in fata mea alaturi de un servetel si un biscuite crocant.Vin des in acest local,totul este intunecat doar cateva luminite difuze de ici colo care mai palpaie din cand in cand.Mereu ma intreb:daca am servit un ceai si un biscuite,la ce mi-ar putea folosi servetelul....si ma tot gandesc...pana cand deodata in coltul cel mai intunecat se aud suspine,o tanara domnisoara isi soarbe cafeaua fierbinte cu ochii clar atintiti in fundul cestii si din cand in cand suspina trista cu ochii mari si caprui inlacrimati.pentru un scurt moment credeam ca ma uit in ochii unei caprioare ce parea ca nu isi gaseste iedul si nemiscata gandiind la ce rau i s-ar fi putut intampla micutului animal.Ma intorc din nou la gandurile de dinaintea ciudatei intamplari si privind la servetelul de pe masa,imi dau seama ca totusi ar putea avea o intrebuintare.Il iau si ma ridic de la masa,mai arunc o privire catre domnisoara care suspina si ma indrept spre iesire.In drum spre casa, cu servetelul strans in pumn si gandul ca va veni acea zi cand si eu voi plange iar cei din jurul meu ma vor privi mirati,desi firesc,cu totii plangem cateodata,asa ne-am nascut,plangand,un servetel ne poate scapa de lacrimile din obraz,iar plansul ne va linisti atunci cand ne va fi mai greu.
----desi ce am scris mai sus este doar imaginatia mea,probabil multi veti spune ca personajul meu a aratat clar indiferenta fata de cineva aflat in suferinta,dar indiferenta nu doare intotdeauna iar acea domnisoara nu avea nevoie de prezenta mea sau a altcuiva,atunci cand plangi sau esti trist mereu vei vrea sa fi singur,pentru ca atunci cand plangi mintea iti este limpezita doar de un singur gand:Motivul care te-a facut sa plangi.

Am incercat sa fiu bun cu lumea,am incercat sa imi respect prietenii,am incercat sa ma integrez in realitate si am remarcat ca traiesc in umbra,lumea cu care eram bun scuipa in urma mea,
prietenii pe care i-am respectat m-au abandonat atunci cand aveam nevoe de ajutorul lor,realitatea mi-a dat peste nas si asa m-am trezit,
m-am ridicat si am plecat spre nicaieri.Cata ura am intalnit pe drumul meu spre infinit si atat de putina fericire,cat de mult am suferit si cate dureri am indurat sperand sa-mi fie bine.Stiu ca nu sunt singur pe acest drum ce nu se mai sfarseste,stiu ca intr-o buna zi voi gasi lumina ce ma va invalui cu razele iei moi si calde
iar noaptea ce m-a dominat se va stinge-n zori,caci pedeapsa imi fa lua sfarsit desi condamnat am fost..fara sa fi gresit.

Alerg spre intuneric

Nu te juca cu moartea, de stii ca nu castigi
Nu te-ngriji de altii, atunci cand stii ca risti
Nu te-arunca in ceata, caci te vei rataci
Si nimeni niciodata
Nu te va cauta.
Caci toti vor spune-n sine
Caci e doar vina ta, caci ti-ai facut-o singur.
Da, tu cu mana ta!
Si nici un monument vreodata
Lasat in urma ta
N-aduce suferinta, vreo lacrima cuiva
Caci toti merg mai departe
Orbiti de praf si ploi
Iar tu de sus din ceruri
N-ai cum sa vi-napoi.










Am inteles ca viata ce o simtim cu totii,
de sus ne este data,
Si ca de fapt avem numai un singur tata,
atunci ce sa mai cred cand ii privesc pe-ai mei,
cand stiu c-am fost mereu numai in sanul lor
ca ei au sarit primii  cand vroiam ajutor,
si cand imi era teama,tot ei ma alinau,
spunandu-mi noapte buna cu drag ma inveleau,
Deci cine e parinte la bine si la rau?
eu cred ca mama mea,la fel si tatal meu,
caci doar ei mi-au dat viata
si doar ei m-au crescut
deci n-am un singur tata ,asa cum am crezut.

POEZII

O NOAPTE

CAND NOAPTEA SE ASTERNE CU STELE ZECI SI MII,SUSPINE SI DURERE-N ADANCUL INIMII,ADORM CU TINE-N GAND SI UIT DE RESTUL LUMII,IAR TOT CE AM TRAIT INCERC SA DAU UITARII.REGRET ACUM GRESELI DIN VIATA ANTERIOARA,E CA UN CANTEC TRIST CANTAT DE O VIOARA,IAR TOT CE SIMT ACUM,E TOT CE MA-NCONJOARA,MIROSUL PRIMAVERII,PLIMBARILE PE-AFARA,ADEVARUL VISELOR,REALITATEA GOALA
NIMIC NU E CA LA-NCEPUT,SAU CUM ERA ODATA,PUSTIETATE-NTR-UN CUVANT MI-A MAI RAMAS IN VIATA .SI-ACUM CAND DORM SI MA TREZESC RECIT ACELEASI VERSURI’CAND NOAPTEA SE ASTERNE,CU STELE ZECI SI MII,ASCULT TACEREA LUNII,BATAIA INIMII,NIMIC SI NICIODATA,NU MA VA LUMINA,CACI TOTUI TRECATOR SI-N CEA CE VA URMA,VA FI CA LA-NCEPUT.DAR NU VEI FI AMEA.






Un vis placut

Cand rasare luna,si stelele lucesc,
Cand noaptea astupa ziua,cu duhul iei ceresc,
Culeg din ea tacere,un spirit pamantesc,adorm cu el in brate,nu vreau sa ma trezesc,caci dulce-i somnu-n
Care,un vis te vindeca de dor,dar intre timp dispare,
Si te trezesti in zori,astepti cu nerabdare,sa
Vina noaptea iar,sati daruiasca visul
Ce-ti vindeca durerea,sa iti aline dorul,sati spulbere tacerea.








Un smeu

o minte ascutita,precum un sloi de gheata,
iti trebuie sa ai de vrei sa treci prin viata,
un ochi in plus in frunte,o mana protectoare,
o raza de lumina,caldura unui soare,
vegherea lunii-n noapte,cu stele-ndrumatoare,
si dragostea de suflet,ce-o porti cu tine-n gand,
amintiri,copilarie,prin ploi dese si vant,
in care ai fost mereu un inger,un smeu tinut in vant
cu a lui mandrie,spre cer alergand.



















Amintiri...


Imi aduc aminte unul dintre visele in care eram doar noi doi,plimbandu-ne prin parcul batran,pe cararile cu-artari,prin trandafirii infloriti si razele de soare,pe-ntinsele campii, prin norii de zapada.era un vis aproape real,inca il mai pot simti,si ma tot gandesc ca toate acestea puteau devenii realitate daca nu plecai,da ai plecat si tot asteptam sa vi,sa te intorci la mine dar inzadar,eram doar eu singur,eu cu sperantele mele care usor se stingeau.totusi era doar un vis,tu nu erai aici,poate nici nu existai,poate erai doar ceva imaginar.dar lasand totul deoparte ma gandesc ca anii trec si eu nu miam gasit un loc in viata,sunt mereu singur si nepasator de ceea ce va urma,de ziua de maine si,totusi anii trec.........eu sunt al nimanui.
astea erau cuvintele ce le rosteam zilnic cat timp ai fost
plecata asta vara,acum sunt fericit ca esti langa mine,sunt
fericit ca ma iubesti din nou si ca esti aproape de mine.
te iubesc si credema ca nu as mai putea sa te pierd inca odata
vreau sa fi mereu langa mine.











Viseaza-ncontinuare,
Caci nu te voi trezi,
Voi fi chiar langa tine
Atunci cand tu nu sti.
Plutind incet spre soare,
Esti unicul meu cer,
Ca-n stele si in luna
m-ai invatat sa sper,
cu toate acestea draga,
in visul tau voi fi,
iti voi intinde-o mana,
si-atunci te vei trezi
privind in realitate,caci sunt
cu adevarat eu,
soptinduti la ureche
te voi iubi mereu.








Un tren lung este viata,
Ne suim in el mergand,
Fara ca sa ne dam seama
Unde am ajuns si cand.
Fericirile sunt statii unde
Stam duar un minut,
Iar durerile sunt linii,
Lungi si fara de sfarsit.
De ce ii pedepseste Dumnezeu,
Pe cei care iubesc cu suflet,
Ma-ntreb de multe ori in noapte
Si nu gasesc nici un raspuns.
Sunt prins si eu in asta,
Si de durere sunt patruns
Iar inima mi-e ca un ghimpe
Ce ma-nteapa tot mereu,
Si imi pun aceeasi intrebare,
De ce pe cei care iubesc cu suflet
Ii pedepseste Dumnezeu.





Un miracol
venit de departe,de pe alt taram
O fetita blanda,un ingeras precum o floare.
Si trebuie sa spun,caci zambetu-i departe
De mandria lui ,dar felul cum se-ncrunta,
Si rasul iei divin,obraji ,ca doi bujori,
Si ochii iei ce tin,un loc de fericire,
Un suflet prea curat,o raza de iubire,
Un gand ma fermecat
Si totusi e departe,e pe un alt taram,
Dar eu mereu voi cere un lucru-obisnuit.
zambestemi zi si noapte,
Asa sunt fericit







De ce despartire?
de ce suferinta?
De ce tocmai eu?
Dintre-atatea vieti pierdute,
din atata rau
E totul negru inainte,simt duar acei pereti
Ce ma-ngradesc in suflet,si ma apasa rau,
Pe inima ce-mi bate din ce in ce mai greu,
Imi sfasie tacerea si linistea divina,
m-arunca in pustiu,in arsita si vant,
imi spulbera privirea,si glasul ce il cant.
Adorm cu indoiala,ca am sa ma trezesc,
Visez un simplu chip,pe care il privesc,
Cum se stinge-n ceata,lasanduma sa sper
Ca nu exista-n viata decat acel mister
Ce ne-a unit odata cu dragoste si dor,
Si nu m-am mai trezit.am preferat sa mor.
Caci ce rost are viata daca nu iubesti,
Ce rost are clipa daca no traiesti,
Ce rost isi are cerul,daca nu-l privesti,
Ce rost sa mai traiesc,daca tu nu iesti.


Sunt zile-n care nu te văd,sunt nopţi când te doresc,sunt vise care le trăiesc şi nu mă mai trezesc,dar totuşi câte-odata-n zori,cu tremur de pleoape,simţind un cântec tot mai clar,al păsărilor glas, tresar din visul ce-l trăiam,tu fiind tot mai departe,un singur lucru mi-a rămas,să treacă ziua,ceas cu ceas,să te găsesc din nou, acolo unde ştiu că eşti,la noapte-n visul meu.