sunt fericit,iubesc si simt ca sunt iubit,poate este doar acel fior ce il simte orice persoana inainte de a spune DA in fata starii civile sau a unui parinte intr-o biserica.urmeaza sa ma casatoresc,este un pas mare in viata mea si cu toate temerile ce le-am avut pana acum...toate ezitarile de a imi lua acest angajament...se intampla,nu ma sperie decat gandul ca poate nu ma voi putea controla in diverse discutii,sunt putin incordat si nervos in unele momente sau subiecte care ma aprind,dar cu toate astea am un suflet mare,prietenii mei pot confirma acest lucru

 in flacari si fum nergu

ma zbat si nu razbesc,

sa ies din gheara mortii

in iad sa nu pasesc

stiu,am gresit in viata,

sunt om si e firesc,

caci printre fapte bune

mai pot sa si gresesc

sunt pomenit ca sfant

atunci cand bine fac,

sunt aruncat in vant

cand nu mai vreau sa tac

nici bine dar nici rau

nu fac si-s condamnat

la chin si suferinta

la arsita din iad

si toate astea Doamne...

cand tac si nu mai fac.

Autor...Cristian Pinti

starea mea de buna stare...viata mea de plina viata,
dragostea din ea nu moare,pe furis,precum o hoata,
in suflet mi-ai intrat si-mi pare,ca te am aici ve veci,
te tin cu drag la pieptul meu,imi spui ca nu mai vrei sa pleci,
nici eu nu mi-as dori vreodata,in zori de zi sa ma trezesc,
sa stiu ca nu esti langa mine,sa nu pot chipul sa-ti zaresc
as fi nebun,as merge-n gol pe unde pasii ma gonesc,
as mai trai doar cu un scop,dorinta mea sa te gasesc.
si daca soarta va trisa,iar eu voi fi doar un hoinar...
sfarsitul ma va-nbratisa,iar dragostea-mi va fi inzadar.

      Ce poate fi mai drag decat sunetul marii,
chemarea vantului si a brizei,
glasul pescarusilor si nisipul fierbinte...
atata natura si totusi prea putina pentru 
a putea alina sufletul ce l-am daruit
din momentul in care m-am nascut
acelei mame care m-a si nascut,
Mama Natura...

     

        

Sunt purtat de valuri iar soarele ma-ncanta,
nisipul cel fierbinte,cu pielea mea se lupta

iubes culoarea apei,iubesc raza de soare,
ador sa vad in zare pescarusi in zbor,
si ma topesc de dor atunci cand m-ieste dor
cand gandul mi-e departe spre malul infinit,
spre plaja ce se-ntinde cu dune de nisip
unde piciorul meu,ar vrea din nou sa calce,
si unde briza calda,ca un magnet ma trage.
N-as mai pleca in veci de pe acest taram,
traiesc in basmul meu....
  si-aici am sa raman. 


 Cristian Pinti

ascult cum apa curge-n vai,cum fantul sufla-n codri,
privesc campia ce se usca,cum pasari despart norii,
ma afund in ganduri reci,ma las usor pe vine,
o frunza-n vant se pierde-n zari,parca ma vad pe mine,
purtat de vant,spalat de ploi, cu miere de albine...
un dulce ramas bun va spu, caci plec, spre nemurire,
am fost mereu aici cu voi,dar multi nu m-ati vazut,
acum cand nu sunt de vazut,vorbiti mereu de mine,
cat suntem sanatosi ne pasa,doar de bani si sine,
dar vine toamna peste noi,ingalbenim ca frunza,
ne ducem in pamant adanc,cu mult pamant deasupra.
si ce rost a avut...ca am avut destule...
jucam pamantul in picioare,acum e peste mine,
tu cel ce ai ramas deasupra,iubesteti clipele,
traieste cum ai de trait,caci timpul se masoara-n clipe
iar intr-o clipa-ai disparut si cand dispari...
dureaza........o vesnicie.



Cristian Pinti

DE CE NU CITIM...

De multe ori suntem pusi in situatia de a citi pentru a ne informa,informatia este de cele mai multe ori scrisa,fie ca este vorba de instructiunile de folosinta a unui produs,sau data expirarii produsului alimentar,ce contine un produs alimentar,atunci cand incheiem un contract bancar(d-astia sunt multi si cred ca toti regreta faptul ca au ignorat continutul contractului).Ne este oare lene sa ne informam?suntem prea grabiti de fiecare data?Sunt  

multe situatii in care ignorand cateva randuri scrise ajungem sa fim nervosi,stresati sau chear bolnavi.Cum ar fi sa fiti nevoiti sa folositi o toaleta publica,de fiecare data ne uitam si citind ne dam seama unde pot merge barbatii si unde pot merge femeile,cu toate ca de multe ori suntem grabiti pe bune.Nu mai vorbesc de carti,fie ele romane,fictiune,politiste,medicinale...e.t.c....carti din care ne-am putea educa.ne-am putea forma un nivel de cultura generala mai ridicat,bineinteles ca suntem multi cei care spunem ca avem scoala vietii,da,este adevarat,insa multi cei cu scoala vietii nu pot sa lege o fraza de cealalta iar cuvintele ce le rostesc sunt un fel de salata gramaticala"CARE ESTE".Hai sa nu ne mai fie atat de lene cand vine vorba de citit cateva randuri.Lenea pentru a citi este si un motiv pentru care postarile mele sunt cat se poate de sumare.

stau in barul favorit,la masa favorita iar favorita mea ospatarita imi aduce ceaiul putin caldut si il aseaza in fata mea alaturi de un servetel si un biscuite crocant.Vin des in acest local,totul este intunecat doar cateva luminite difuze de ici colo care mai palpaie din cand in cand.Mereu ma intreb:daca am servit un ceai si un biscuite,la ce mi-ar putea folosi servetelul....si ma tot gandesc...pana cand deodata in coltul cel mai intunecat se aud suspine,o tanara domnisoara isi soarbe cafeaua fierbinte cu ochii clar atintiti in fundul cestii si din cand in cand suspina trista cu ochii mari si caprui inlacrimati.pentru un scurt moment credeam ca ma uit in ochii unei caprioare ce parea ca nu isi gaseste iedul si nemiscata gandiind la ce rau i s-ar fi putut intampla micutului animal.Ma intorc din nou la gandurile de dinaintea ciudatei intamplari si privind la servetelul de pe masa,imi dau seama ca totusi ar putea avea o intrebuintare.Il iau si ma ridic de la masa,mai arunc o privire catre domnisoara care suspina si ma indrept spre iesire.In drum spre casa, cu servetelul strans in pumn si gandul ca va veni acea zi cand si eu voi plange iar cei din jurul meu ma vor privi mirati,desi firesc,cu totii plangem cateodata,asa ne-am nascut,plangand,un servetel ne poate scapa de lacrimile din obraz,iar plansul ne va linisti atunci cand ne va fi mai greu.
----desi ce am scris mai sus este doar imaginatia mea,probabil multi veti spune ca personajul meu a aratat clar indiferenta fata de cineva aflat in suferinta,dar indiferenta nu doare intotdeauna iar acea domnisoara nu avea nevoie de prezenta mea sau a altcuiva,atunci cand plangi sau esti trist mereu vei vrea sa fi singur,pentru ca atunci cand plangi mintea iti este limpezita doar de un singur gand:Motivul care te-a facut sa plangi.

Am incercat sa fiu bun cu lumea,am incercat sa imi respect prietenii,am incercat sa ma integrez in realitate si am remarcat ca traiesc in umbra,lumea cu care eram bun scuipa in urma mea,
prietenii pe care i-am respectat m-au abandonat atunci cand aveam nevoe de ajutorul lor,realitatea mi-a dat peste nas si asa m-am trezit,
m-am ridicat si am plecat spre nicaieri.Cata ura am intalnit pe drumul meu spre infinit si atat de putina fericire,cat de mult am suferit si cate dureri am indurat sperand sa-mi fie bine.Stiu ca nu sunt singur pe acest drum ce nu se mai sfarseste,stiu ca intr-o buna zi voi gasi lumina ce ma va invalui cu razele iei moi si calde
iar noaptea ce m-a dominat se va stinge-n zori,caci pedeapsa imi fa lua sfarsit desi condamnat am fost..fara sa fi gresit.

Alerg spre intuneric

Nu te juca cu moartea, de stii ca nu castigi
Nu te-ngriji de altii, atunci cand stii ca risti
Nu te-arunca in ceata, caci te vei rataci
Si nimeni niciodata
Nu te va cauta.
Caci toti vor spune-n sine
Caci e doar vina ta, caci ti-ai facut-o singur.
Da, tu cu mana ta!
Si nici un monument vreodata
Lasat in urma ta
N-aduce suferinta, vreo lacrima cuiva
Caci toti merg mai departe
Orbiti de praf si ploi
Iar tu de sus din ceruri
N-ai cum sa vi-napoi.










Am inteles ca viata ce o simtim cu totii,
de sus ne este data,
Si ca de fapt avem numai un singur tata,
atunci ce sa mai cred cand ii privesc pe-ai mei,
cand stiu c-am fost mereu numai in sanul lor
ca ei au sarit primii  cand vroiam ajutor,
si cand imi era teama,tot ei ma alinau,
spunandu-mi noapte buna cu drag ma inveleau,
Deci cine e parinte la bine si la rau?
eu cred ca mama mea,la fel si tatal meu,
caci doar ei mi-au dat viata
si doar ei m-au crescut
deci n-am un singur tata ,asa cum am crezut.

POEZII

O NOAPTE

CAND NOAPTEA SE ASTERNE CU STELE ZECI SI MII,SUSPINE SI DURERE-N ADANCUL INIMII,ADORM CU TINE-N GAND SI UIT DE RESTUL LUMII,IAR TOT CE AM TRAIT INCERC SA DAU UITARII.REGRET ACUM GRESELI DIN VIATA ANTERIOARA,E CA UN CANTEC TRIST CANTAT DE O VIOARA,IAR TOT CE SIMT ACUM,E TOT CE MA-NCONJOARA,MIROSUL PRIMAVERII,PLIMBARILE PE-AFARA,ADEVARUL VISELOR,REALITATEA GOALA
NIMIC NU E CA LA-NCEPUT,SAU CUM ERA ODATA,PUSTIETATE-NTR-UN CUVANT MI-A MAI RAMAS IN VIATA .SI-ACUM CAND DORM SI MA TREZESC RECIT ACELEASI VERSURI’CAND NOAPTEA SE ASTERNE,CU STELE ZECI SI MII,ASCULT TACEREA LUNII,BATAIA INIMII,NIMIC SI NICIODATA,NU MA VA LUMINA,CACI TOTUI TRECATOR SI-N CEA CE VA URMA,VA FI CA LA-NCEPUT.DAR NU VEI FI AMEA.






Un vis placut

Cand rasare luna,si stelele lucesc,
Cand noaptea astupa ziua,cu duhul iei ceresc,
Culeg din ea tacere,un spirit pamantesc,adorm cu el in brate,nu vreau sa ma trezesc,caci dulce-i somnu-n
Care,un vis te vindeca de dor,dar intre timp dispare,
Si te trezesti in zori,astepti cu nerabdare,sa
Vina noaptea iar,sati daruiasca visul
Ce-ti vindeca durerea,sa iti aline dorul,sati spulbere tacerea.








Un smeu

o minte ascutita,precum un sloi de gheata,
iti trebuie sa ai de vrei sa treci prin viata,
un ochi in plus in frunte,o mana protectoare,
o raza de lumina,caldura unui soare,
vegherea lunii-n noapte,cu stele-ndrumatoare,
si dragostea de suflet,ce-o porti cu tine-n gand,
amintiri,copilarie,prin ploi dese si vant,
in care ai fost mereu un inger,un smeu tinut in vant
cu a lui mandrie,spre cer alergand.



















Amintiri...


Imi aduc aminte unul dintre visele in care eram doar noi doi,plimbandu-ne prin parcul batran,pe cararile cu-artari,prin trandafirii infloriti si razele de soare,pe-ntinsele campii, prin norii de zapada.era un vis aproape real,inca il mai pot simti,si ma tot gandesc ca toate acestea puteau devenii realitate daca nu plecai,da ai plecat si tot asteptam sa vi,sa te intorci la mine dar inzadar,eram doar eu singur,eu cu sperantele mele care usor se stingeau.totusi era doar un vis,tu nu erai aici,poate nici nu existai,poate erai doar ceva imaginar.dar lasand totul deoparte ma gandesc ca anii trec si eu nu miam gasit un loc in viata,sunt mereu singur si nepasator de ceea ce va urma,de ziua de maine si,totusi anii trec.........eu sunt al nimanui.
astea erau cuvintele ce le rosteam zilnic cat timp ai fost
plecata asta vara,acum sunt fericit ca esti langa mine,sunt
fericit ca ma iubesti din nou si ca esti aproape de mine.
te iubesc si credema ca nu as mai putea sa te pierd inca odata
vreau sa fi mereu langa mine.











Viseaza-ncontinuare,
Caci nu te voi trezi,
Voi fi chiar langa tine
Atunci cand tu nu sti.
Plutind incet spre soare,
Esti unicul meu cer,
Ca-n stele si in luna
m-ai invatat sa sper,
cu toate acestea draga,
in visul tau voi fi,
iti voi intinde-o mana,
si-atunci te vei trezi
privind in realitate,caci sunt
cu adevarat eu,
soptinduti la ureche
te voi iubi mereu.








Un tren lung este viata,
Ne suim in el mergand,
Fara ca sa ne dam seama
Unde am ajuns si cand.
Fericirile sunt statii unde
Stam duar un minut,
Iar durerile sunt linii,
Lungi si fara de sfarsit.
De ce ii pedepseste Dumnezeu,
Pe cei care iubesc cu suflet,
Ma-ntreb de multe ori in noapte
Si nu gasesc nici un raspuns.
Sunt prins si eu in asta,
Si de durere sunt patruns
Iar inima mi-e ca un ghimpe
Ce ma-nteapa tot mereu,
Si imi pun aceeasi intrebare,
De ce pe cei care iubesc cu suflet
Ii pedepseste Dumnezeu.





Un miracol
venit de departe,de pe alt taram
O fetita blanda,un ingeras precum o floare.
Si trebuie sa spun,caci zambetu-i departe
De mandria lui ,dar felul cum se-ncrunta,
Si rasul iei divin,obraji ,ca doi bujori,
Si ochii iei ce tin,un loc de fericire,
Un suflet prea curat,o raza de iubire,
Un gand ma fermecat
Si totusi e departe,e pe un alt taram,
Dar eu mereu voi cere un lucru-obisnuit.
zambestemi zi si noapte,
Asa sunt fericit







De ce despartire?
de ce suferinta?
De ce tocmai eu?
Dintre-atatea vieti pierdute,
din atata rau
E totul negru inainte,simt duar acei pereti
Ce ma-ngradesc in suflet,si ma apasa rau,
Pe inima ce-mi bate din ce in ce mai greu,
Imi sfasie tacerea si linistea divina,
m-arunca in pustiu,in arsita si vant,
imi spulbera privirea,si glasul ce il cant.
Adorm cu indoiala,ca am sa ma trezesc,
Visez un simplu chip,pe care il privesc,
Cum se stinge-n ceata,lasanduma sa sper
Ca nu exista-n viata decat acel mister
Ce ne-a unit odata cu dragoste si dor,
Si nu m-am mai trezit.am preferat sa mor.
Caci ce rost are viata daca nu iubesti,
Ce rost are clipa daca no traiesti,
Ce rost isi are cerul,daca nu-l privesti,
Ce rost sa mai traiesc,daca tu nu iesti.


Sunt zile-n care nu te văd,sunt nopţi când te doresc,sunt vise care le trăiesc şi nu mă mai trezesc,dar totuşi câte-odata-n zori,cu tremur de pleoape,simţind un cântec tot mai clar,al păsărilor glas, tresar din visul ce-l trăiam,tu fiind tot mai departe,un singur lucru mi-a rămas,să treacă ziua,ceas cu ceas,să te găsesc din nou, acolo unde ştiu că eşti,la noapte-n visul meu.