privesc campia ce se usca,cum pasari despart norii,
multe situatii in care ignorand cateva randuri scrise ajungem sa fim nervosi,stresati sau chear bolnavi.Cum ar fi sa fiti nevoiti sa folositi o toaleta publica,de fiecare data ne uitam si citind ne dam seama unde pot merge barbatii si unde pot merge femeile,cu toate ca de multe ori suntem grabiti pe bune.Nu mai vorbesc de carti,fie ele romane,fictiune,politiste,medicinale...e.t.c....carti din care ne-am putea educa.ne-am putea forma un nivel de cultura generala mai ridicat,bineinteles ca suntem multi cei care spunem ca avem scoala vietii,da,este adevarat,insa multi cei cu scoala vietii nu pot sa lege o fraza de cealalta iar cuvintele ce le rostesc sunt un fel de salata gramaticala"CARE ESTE".Hai sa nu ne mai fie atat de lene cand vine vorba de citit cateva randuri.Lenea pentru a citi este si un motiv pentru care postarile mele sunt cat se poate de sumare.
stau in barul favorit,la masa favorita iar favorita mea ospatarita imi aduce ceaiul putin caldut si il aseaza in fata mea alaturi de un servetel si un biscuite crocant.Vin des in acest local,totul este intunecat doar cateva luminite difuze de ici colo care mai palpaie din cand in cand.Mereu ma intreb:daca am servit un ceai si un biscuite,la ce mi-ar putea folosi servetelul....si ma tot gandesc...pana cand deodata in coltul cel mai intunecat se aud suspine,o tanara domnisoara isi soarbe cafeaua fierbinte cu ochii clar atintiti in fundul cestii si din cand in cand suspina trista cu ochii mari si caprui inlacrimati.pentru un scurt moment credeam ca ma uit in ochii unei caprioare ce parea ca nu isi gaseste iedul si nemiscata gandiind la ce rau i s-ar fi putut intampla micutului animal.Ma intorc din nou la gandurile de dinaintea ciudatei intamplari si privind la servetelul de pe masa,imi dau seama ca totusi ar putea avea o intrebuintare.Il iau si ma ridic de la masa,mai arunc o privire catre domnisoara care suspina si ma indrept spre iesire.In drum spre casa, cu servetelul strans in pumn si gandul ca va veni acea zi cand si eu voi plange iar cei din jurul meu ma vor privi mirati,desi firesc,cu totii plangem cateodata,asa ne-am nascut,plangand,un servetel ne poate scapa de lacrimile din obraz,iar plansul ne va linisti atunci cand ne va fi mai greu.
Am incercat sa fiu bun cu lumea,am incercat sa imi respect prietenii,am incercat sa ma integrez in realitate si am remarcat ca traiesc in umbra,lumea cu care eram bun scuipa in urma mea,
